Subiectiv.

De când e Lumea lume, Religia conduce, chiar de la vraci cu pene până la Sfânta Cruce,

Chiar în Egiptul antic preoți cu scop de știutori, numeau pe-a lor voință din Zei coborâtori,

Cei Faraoni, de piatră, desigur muritori. S-a dus a lor putere, sub sabia lui Moise, ai Lumii creditori.

Apoi venita-în Oameni acel divin Iisus, ce și-a jertfit viața  poporului supus.

Și ce-am făcut credinței în spor de blasfemie, am împărțit creștinii pe spor de bogăție,

Că bogăția ludă dă sporuri de putere, nu sufletul de suflet ci dorul de putere.

Esența de gândire, acum în Europa e că Catolicismul își judecă sincopa.

Plimbând ideologia în degradări umane, în sexul cel impropriu ca și la animale,

Religia clădită pe sânge, pe  rug de vrăjitoare e o Putere vie și chiar devastatoare

Cum credeți că românii și bulgarii, deplin sugați de sânge, nu au, o căutare,

Religia-i de vină, cea pură în Cristos că noi  nu suntem ca oameni, vieții de folos,

Nu suntem predispuși spre soartă de Sodomă , dar pe gândirea noastră sunt doar spuicături de vomă.

Croația catolică a fost admisă. deși în nefireasca ei credință, înfige-un cui în Europa stinsă!

  

  .