Lăsați bătrânii...

Lăsați bătrânii să moară-n felul lor așa cum și-au trăit vița în credență,

Nu suprimați bătrânii din popor, cu forța crudă a hapsânilor.

Descreierații Lumii strâng avere, popoare mor la jumătatea vieții,

Ce Dumnezei le dau acea putere de-a le scurta sau de-a întinde ața.

Ce-ar fi de-n astă Lume rău tocmită, să nu mai ducem tineri la război,

Să facem deci Armate neputinței, să punem în tranșee boșoroi.

Oricum bătrânii mor subit de foame, de neputința bolilor prescrise,

Nu mai săpăm morminte de fantome, ci șanțuri printre holdele promise!

Respectul senectuții constă în moștenire, la cei bogați se pun de festivaluri,

La amărâți lipsiți de minimă iubire, vine-un sfârșit sub ale vremii valuri.

Și ei nu știu de ce-au trăit ogoare, de ce-au muncit ca să se afle-n treabă,

De ce din absolută întâmplare, pun mâinile pe piept și nu întreabă?