Fără interes...

Eu nu cinstesc Gloria Lumii îmi iau lumina dinspre stele,

Eu scriu în pagubă de vorbe care se duc pe necitite

Și au un zbor de puf în vânturi și sunt cuvinte nerostite.

De nerostit pe înțelesuri, în secul minților rebele.

Mișcarea Lumii ca maree în vânzoleli de neputință,

Se pierde o gândire clară un Crez puțin în scop uman,

Sălbăticie în retarde și decădere de Firman,

Maimuțele nu rod inepte ansamblul amplu de conștiință.

Ne înecăm în voma noastră ca oameni pierzători de soartă.

Ne vin Tirani ne vin precepte Religii fără omenie

Și ne ucidem fără noimă, o Junglă care va să fie,

Suntem prea mulți? Și n-avem dreptul la existența ce ne poartă?

Omul a fost creat anume de  o voință Selenară,

Să ducă gândul mai departe prin graiul său deplin sfințit,

Dar cam începe să dispară, îi piere graiul însutit,

Vine o vreme în firescul pieirii lui ca  o ființă necesară!