Învăţămânzul, o bţtaie de joc.
      Pe vremea copilăriei mele se făceau obligatoriu şapte calase. Absolventul acestui ciclu şcolar ştia pe dinafară peste o sută de poezii de Eminescu, Alexandri, Coşbuc, Goga, Topârceanu, etc. Ştia toţi marii domnitori români şi războaiele purtate, ştia geografie, toate âările lumii, manţii şi câmpiile României, totul despre plante şi animale, iar la matematică ştia şi puntea mţgarului adică, teorema lui Pitagora. Aţi avut curiozitatea să staţi de vorbă cu un bţtrân de peste 70 de ani să vedeţi câte ştie? Am spus 70 pentru că de acolo în jos, şcoala românescă a început să scoată şi absolvenţi de excelenţă dar şi, în mare majoritate semianalfabeţi. Lipsa de şcoală la maturii şi tinetul de astăzi se vede peste tot. Pe stradă, la serviciu, în comuniunile populare, la spectacole şi la televizor.
     Nu e posibil ca un profesor de română să nu fi citit, autentic niciun clasic al literaturii naţionale şi mondiale, ca un profesor de matematică să nu poată rezolva un test, nici măcar la nivelul notei 5, ca un profesor de biologie să nu ştie că soţul căprioarei este ţapul, iar cerbul este soţul ciutei.
    În învăţământul românesc de astăzi, se vânzolesc în clasele de şcoală, specimene umane care nu numai că nu-şi cunosc materia pe care o predau, dar ua o cultură generală excecrabilă. Cine a obligat Inspectoratele şcolare să facă profesori din absolvenţii fabricilor de diplome? Sincer, şpaga. Există o indolenţă în procesul educţional şcolar strigătoare la cer.
    Şi atunci de unde valoare umană, în prezent şi în viitor? Suntem naţiunea care va da peste 20-50 de ani animalele bipede ale apocalipsei. Vom alerga cu urşii şi lupii prin munţi şi câmpii, într-o vieţuire deplorabilă.