Urmare la tableta anterioară.

       Naţiunea maghiară, analizată în lumina definiţiei universal recunoscută, nu este chiar o naţiune, aşa cum nu este o naţiune în adevăratul sens al cuvântului cea nord-americană. În afara comunităţii de limbă, o limbă neeuropeană şi nesemnificativă lingvistic, cu o gramatică precară şi un vocabular subţire, nu mai găsim elemente constitutive ale noţiunii. Comunitatea de teriroriu, pe arealul pretins nu a fost atinsă niciodată. Rămţn doar graniţele actuale. Originea aşazisei naţiuni maghiare nu are rădăcini istorice, ca provenind dintr-un popor unic sau o gintă cu localizare certă. De la crearea Regatului Ungariei de către Ştefan cel Sfânt, cu sprijinul papalităţii, nu găsim o populaţie preponderent ugrică nici în Câmpia Tisei şi nici în Câmpia Panonică. Cuceririle acestui regat au adus la vasalitate urmaşii lui Gelu, Glad şi Menumorut, care au devenit nobili maghiari târând după ei şi supuşii, daco-români. Aşadat în mod sigur originea ungurilor este în cea mai mare parte, până la Tisa, românească. Nu e nevoie să mai amintim de Iancu de Hunedoara sau de Matei Corvin. Chiar cel mai mare poet al lor este de origine sârbă. pe interese oportuniste, românii s-au nemeşit mărind numărul ungurilor. Să luăm elementele de definire prin factura fizică şi psihică a naţiunii maghiare. Câţi din ungurii de azi au fizionomie mongolă? Câte din tradiţiile populare au manifestări orientale? Folclorul ungurilor este neaoş românesc cu unele inserţii ţigăneşti în Câmpia Tisei. Nici comunitatea de viaşă economică nu caracterizează o naţiune închegată, pe de o parte din lipsa de resurse din teritoriul statal şi diferenţa de relaţiile ecunomice din România, care nu ţin cont de limbă ci de reasursele naturale şi umane.

    Secuii se declară maghiari, după limbă, dar ei nu sunt unguri. Adevăraţii urmaşi ai lui Atila, chiar ei spun că "secuii i-au căcat pe unguri", secuii au fost colonizaţi, adică marginalizaţi în Carpaţii Orientali de Regele Ungariei cu aşazise prerogative de pază de graniţă. La început erau o comunitate de oameni liberi, un fel de răzeşi războinici, cu timpul vârfurile lor au devenit bogaţi, au dobândit titluri nobiliare pe baza satelor româneşti de la poalele munţilor. Aşa se face că dintr-o populaţie de nnici 50.000 de suflete au luat amploare, prin asimilarea românilor. La răscoala de la Bobâlna erau numai iobagi români, la cea a lui Gheoghe Doja majoritatea iobagilor erau secui, iar astăzi se dau maghiari, deşi au nume romţneşti, obiceiuri romţneşti, dar ca să fie mai ocoşi fac sluj la Budapesta, gâdilaţi de orgolii prosteşti şi fără fundament istoric.

     Eu le-aş da secuilor nu autonomie, ci independenţă. Va fi primul bantustan din europa care va sucomba în măruntele lor graniţe, ieşind şi intrînd prin vamele cu România şi lipsindu-se de bugetul acesteia.