Pădure

Salcâmii s-au dus, în focul vremelnic,

Perdelele nu-s pentru omul netrebnic.

Pădurile cad sub drujbe măiestre,

Vieți fără vad se scurg de  pe creste.

E omul infim în pofte  comune,

Nici aer nu știm de-om avea, sau genune,

E poftă de vis, de-om cerși de mâncare,

Profundul abis, ne ajută-n cărare,

Și noi, muritori, ne rugăm către ceață,

Ca cei impostori să ne dea din viață.