O lebădă...

O lebădă cânră, un țipăt pe unde

Vestind zile negre în cețuri imunde.

Ființă stingheră, deși are cârduri

O pasăre rară, ieșită din rânduri,

Popoare umane se zbat spre ființă,

Dar ce Dumnezeu le pune conștiință?

Ce suflet, în treabă, le-aduce progres,

Ce Diavol îndeamnă spre răul ales?

O mică ogradă, popor ghemuit,

Nu prinde credința spre infinit

Și disperarea se stinge în timp,

Vom prinde în floare, un nou anotimp?