Siderală

Pe o cometă s-a depus, un ghemotoc de vise

Ca să pricepem ce nu știm din cărțile nescrise.

E ca un tron de Dumnezeu, dar nepictat cu stele,

Un bolovan de nepământ ce ne-a promis destinul

Și-a comprimat întinsul timp spre-a vieții vechi sechele.

De-acu în colo vom vedea divinitatea nudă,

Că Dumnezeu e-n tot ce știm sau doar în trup de Iudă.

Că-n fiecare dintre noi sălășluiește Sfântul,

Celula vie ce-a venit și-a stăpânit Pământul.

Ne-am dat din frică-obol de vis și sevă de speranță,

De mi de ani ne închinăm la fiecare zdreanță,

Dar când religia ne-a pus pe logica morală, 

Am inventat un Diavol rău ce trupul ni-l răscoală.

Am pus în poftele lumești, împotrivind voință,

Atâtea piedici nefirești ideii de conștiință.

Conștiința este Dumnezeu și cugetul sau duhul,

Când vom putea să mărginim, neinfinit văzduhul?