Stau.

Stau sub pom, miros o floare

Și privesc în depărtare

Într-un cer pustiu și gol.

Nu am vite în ocol,

Nici o pasăre-n coteț,

Nici un gând sub părul creț.

M-am muiat în trup și minte,

Nu mai este ca-înainte

Și pământul e-n oprire

Din celesta lui rotire!

Este-o liniște ostilă

N-am dorințe-n apostilă

Și aștept în inepție

Jocul Lumii în prostie.

Și aștept în trup inert

Un sfârșit de-a pururi cert.

Și aștept ca protopopul,

După mine tot Potopul.