Blasfemie 2

       Aleșii care s-au ales între ei, au aniversat cu vorbe goale 25 de ani de libertate pentru ei, libertate la furt, înșelăciune și căpătuială pe spolierea popoului. După fuga lui Ceaușescu, cel care a lăsat România cu zero datorii, amata din strradă a fraternizat cu manifestanții, în timp ce generalii armatei au intrat în panică. Cinci-șase ore nu s-a putut sta de vorbă cu ei. Spre seară, Planul loviturii de stat militare, pusă la cale de Militaru și Iliescu putea fi pus în aplicare. Au marșat imediat generalii cu musca pe căciulă pentru represiunea armată, comandanți de Comandamente și Mari Unități, în mare majoritate noi membri ai C.C. al P.C.R. care prin odine dubioase au rescos armata în stradă. Au distribuit haotic efective militare și tehnică în obiective fără valoare în lupta armată. Au inventat teroriști chiaar la televiziune, au trimis agenți G.R.U. și C.I.M. care să creeze prin focuri de arme panică și zone de conflict. Au primit ajutor sovietic pentru simularea de atacuri aeriene și au găsit un inamic în rezistența securiștilor ceaușiști. Aceștia au depus armele în rastele și le-au sigilat imediat după ora 13.

       În București, Buzău, Cluj, unde ființau Comandamente de Armată și de Armă, în baza unor ordine criminale, unitățile militare au fost puse să se lupte între ele, de unde mia de morți de după 22 decembrie 1989.

       Partea dureroasă a efectelor acestui măcel inutil este că Iliescu și Militaru au gratulat cu dărnicie cu funcții și grade  ofițerii care au tras după 22 și comandanții care i-a condus spre măcel și consum de muniție. N-am dormit trei zile și trei nopți pentru a liniști lucrurile în Mangalia și a nu lăsa soldații să se împuște între ei.

Fiind propus la avansare, am fost refuzat cu următoarea fază de C.am.Iordache: ”Cum,mă, ăsta a avut peste 200 de oameni în subordine și nu a tras un foc, pentru ce să-l avansez?”

       Ciracii galonați ai armatei au constituit și miezul noilor structuri locale ale F.S.N. cerute de Iliescu și de aici ”Dumnezeu cu mila”!