Ce-am avut...

Ce-a avut de veacuri acest vechi popor,

Talpa Europei după Glaciară?

Hoardele barbare, snop, cozi de topor,

Trădători de neamuri, trădători de țară.

Stăm la Masa mare, stăm pe tabureți

În bucătăria vaselor murdare,

În sufragerie chefuri cu creveți,

Noi mâncăm mirosul vorbelor gregare.

Doar din sărăcie îndrăgim străinii,

Sărăcia noastră, burta lor prea-plină,

Blestemă poetul,dar trăiesc hainii,

Nu ne mai ajută Pronia canină.

Dacă bumbul țării, cel mai tare-n toate,

Vinde-ne cojoace, chiar și pielea friptă,

Ce poate iobagul în genunchi și coate,

Altceva ca slujba la pământ de criptă?

Ce-a-înțeles poporul, care nu citește

De la Eminescu, ultimul martir,

Când străinul vine, prostul îl cinstește

Și pășește jalnic către cimitir.