Eu, poet?

Am scris atât de multe poezii

În nebunia mea dumnezeiască,

De, neam din neamul meu n-ar reuși

O strofă rătăcită să citească.

Poetul e străpuns de nebunie,

La cei deștepți, apare a virtute,

La cei săraci cu duhul e-o prostie

Să pilduiești morala celo vrute.

M-am rătăcit în vorbele de bine,

În vers mi-am ruginit dorințe vagi,

În egoistă facere în sine

Ce n-o găsești în izul din nădragi.