Io-han-îs!

Io am în beci atâtea scule, mai vechi, mai noi, mai din străbuni.

Cu ele-n timp de cârnilejii  scoteam noi dracii din rumuni.

Mascați, cu blănuri diferite, prindeam cu cleștele copii

Și-i biciuiam să țină minte cine-i stăpân în Românii.

Trecut-au ani, trecu fascismul, din lei făcut-am mielușei,

Ne-am înșelat compatrioții, că suntem mai cinstiți ca ei.

Dar sâmburele teutonic nu ne permite să iubim,

Acest blând spațiu mioritic, curat în aer și sublim.

Am scos recent o bormașină să găuresc în vechea glie,

Cu flexul   retezăm pădurea, picioarele de năsălie,

Cine-i român și n-are Kaiser, venind din Alpii albinoși,

Nu are dreptul să se țină de neamul vlah și de strămoși.

Copii, maturi ce n-aveți carte, filon istoric românesc,

Votați și dați-le dreptate străinilor ce ne belesc!