Demisie prezidențială.

        Măreția unui competitor poate exploda și printr-o înfrângere titanică. Și regretul consolidează Istoria. Demisia, deci nu demiterea mafioto-politică a președinyelui, i-ar asigura acestuia un loc în panoplia oamenilor politici curajoși ai României. E înțeles, pentru un individ comod , în majotitate laș și duplicitar cum un gest de eroism i-ar putea schimba percepția în Istorie. Aproape i se termină mandatul lui Claus Iohannis care nu a făcut absolut nimic pentru poporul care l-a votat. Doar vacanțe și concedii, lene funcțională și relaxare personală. Într-un act de curaj și empatie pentru poporul român. pentru că de dragoste nu poate fi vorba, Iohannis ar putea să-și dea demisia. 

         Îi dau eu argumenye logice de a rămâne un măreț înfrânt.Nu a reușit să înfrângă mafia politico-economică și administrativă a P.S.D.-ului manevrat de masoneria ruso-evreiască și a fost călcat în picioare pe baza unui vot popular, ulterior investirii sale al prostimii și abținerea de la vot a susținerea sa. Deci trădare ăn masă. În altă ordine de idei sprijinul U.E. și al democrașiilor occidentale a fost sublim dar a lipsit cu desăvârșire. Aceeași atitudine care l-a distrus și pe fostul președinte Traian Băsescu. Nepăsare sau ură împotriva României pe linia Mărășești, Orba de Mureș, Sighet sau Budapesta! Neamțul e tenace! Neamțul nu uită și chiar dacă unul de al lor devenea speranță, ranchiuna nu pote fi ănlocuită cu iertare. Nici rușii, tot cu rădăcini teutone nu acceptă latinitatea în ortodoxie. 

         Scenariul unei demisii prezidențiale este simplu de bănuit. Alegeri anticipate prezidențiale în ttermen de trei luni. Timp suficient ca Dragnea să încalece justiția. Penalul Tăriceanu să facă jocuri la comandă, ca interimar, ungurii să obțină autonomie și ăn Harcov și în Partium, România să devină un fel de Belarus, șară liberă la orice, la îndemâna noului val de autocrație dinspre răsărit. 

        Însă ca un bumerang, demisia președintelui poate trezi pentru ultima dată conțtiința națională. Fără pericol și fără teamă de ăieire acest popor de mămăligă are două varianye. Să se usuce ca balegă sau ca hrană eternă.