Nu credem....

N-am crezut ,să pind în viață, prăbușirea Țării mele

Nu mai am cuvinte-n gânduri, nici regrete nici sechele,

Totuși judecând contextul existenței la români,

Merităm să fim iobagii unei șlehte de stîpâni. 

Da, stăpânii-și văd de trabă, iar cei care-i slugăresc

Sunt otrepe trădătare, tot din neamul românesc.

Suntem gata, suntem morții unui milenar popor

Mișună mai mult ca oameni, scârba cozii de topor. 

Nu e Dumnezeu de vină că în țara cea bogată,

Dăm din noi nemernicie, proști și preoți laolaltă.

Ne vedem pierzând filonul gintei cea  profund latină,

Născătoarea Europei, murind practic fără vină.

Vom pieri pe limba noatră, zburătoarea-n triluri piere,

Națiunile bolnave pierd cu timpul din putere.

Cancerul ce ne mănâncă nu-i mediul de primprejur,

Ci în trupul Țării Sfinte ăn minciună și sperjur.

Cînd dai credit din prostie și pe pofte de moment,

Nu te aștepta la mila celor puși în Parlament.