Omul.

În fiecare om se dă o luptă

În jocul vieții, pofta de-a trăi

Primordiala supă este subtă,

Și de ființa morții, orice-ar fi. 

Ce om în conștiență duce timpul,

Cel limitat și dat progeniturii,

Se crede Zeu și deci sfidâd Olimpul

Își dă potența dragostei sau urii.

În organisme vii în simț de frondă,

Se duce lupta pentru exstență,

Și omul ca urmaș de Divă blondă,

Sau de cea negră, gabenă, carmnă,

Se luptă cu viața în surdină.

Dar fără glumă, omul e făcut

Din animalul viețuind instincte,

Îmbălsămat de Dumnezeu în lut,

Nu pune conștiința înainte.