23 Decembrie 1989. Remember.

     Eate vorba de amintirile din viața mea. Ca orice aedelean an în sânge fiorul laudei de sine. Am să mă refer totuși la întâmplări probate ndubitabil de documentele militare ale zilelor de Genocid post revoluționar, pus la cale de Militaru și Generalii lui, majoritatea membri noi ai C.C. al P.C.R. La ultimul Congres. Mă doare că un întreg corp de ofițeri oportuniști și onedienți șefilor au marșat la zvonuri și manipulare ăn sensul măririi număruli de morți care să justifice Revoluția lui Iliescu. De fapt la momentul respectiv, aveam o Armată numeroasă dar incapabilă de luptă, condusă de elementul muncitoresc, imbeciizat de regimul comunist. Toți comandanții armatei erau olitruci tecuți prin Academia Militară Tactică cu soldă dublă Armată și Securitate. Comandanți care erau un fel de Viorica Dăncilă care nu știau nimic din Planurile de Ridicarea Capacității de Luptă sau de mobilizare și trebuia să le scri Hotărârile. Haosulcriminal al revoluției a fost îndeaproape și concret studiate de G.R.U. și K.G.B. Antenele lor gen. Militaru, Opriță și eftimescu au lucrat intensiv din mai !989 pentru eliminarea din structurile operative a ofișerilor verticali, patrioți și bine dotați ăntelectual, patrioți de sânge. La Planul de Mutări din vara anului 1989. Au fost decapitate comenzile Diviziilor Mwecanizate de la Iași și Timișoara. Orașele preconizate pentru lovitura de stat. Comanda a fost lăsată în mâna șefilor de stat major foști șefi la G.A.Z. S-a emis un ordin de ministru princare ofițerii absolvenți de Academie nu maiputeau ocupa funcții prevăzute cu alte prevederi de studii și ofișerilor periculoși li s-au transformat funcțiile ăn prevederi de Ing. sau fără A. Sute de ofițeri capabili au fost mutați din Direcțiile și Birourile operative ăn unități necombative sau în garnizoane riverane. Personal, eu am fost mutat dintr-o funcție operativă, clasa de retribușie 14 pe o funcție într-o unitate neoperativă, clasa 11. Ăn locul meu a fost numit un ofișer fără Acdemie.

     La toate televiziunile se manâncă vorbe de tot felul de intruși care dau upă ureche concluzii și verdicte fără sp știe pe unde iese glonțul. Pe țeava de sus sau pe cea de jos. Mai sunt și excrocii care se străduie să distorșioneze adevărul fiind ei înșiși implicați în crimele revoluției. 

      Să revenim la oile noastre. Propaganda teroriștilor a ănceput în seara zilel de 22 Decembrie. Când ăntr-un act criminal s-a tras cu tunurile în Biblioteca Universitară. Apoi o noapte de neliniște și frică. La Mangalia, ăn dimineața de 23 Decembtiela ora 6,30 s-a deschs focul la o comandă obscură asupre unui avion de linie, ce plutea la 10-11Km altitudine. Tunuri de 100 mm cu plafon de eficiență la maxim 5 Km, mitraliere de pe nave cu plafon de 2 Km și-au epuizat unitățile de foc, probabil să salute Revoluția. Mai periculoasă era Artileria de coastă, care putea atinge ținte aeriene la 17000 m deci 17 Km. Noroc că nu s-a ătâmplat nimic. În vânzolela informațiilor contradictorii privind contraofensiva teroristă, i-am propus comandantului să formîm un pluton de intervenție din miliatrii de ciclul doi din gardă și gradații de la Centruk de instrucție. La noi se instruiau pe program U.S.L.A.dar nu beneficiam decât de recruți care nu au executat decât o ședință de tragere. Am format un pluton de 30 de soldați de elită, cu două mitraliere. Toși aveau ăn sacul de merinde câte 5 grenade defensive. Pe la ora nouă, am primit Indicativul de apărre a litoralului pe informașia că două autobuze cu teroriști au trecut pe la Călărași șise îndreptă spre Mangalia. I-am spus comandantului că e o idioăenie. El mi-a replicat.”Hai să-i mițcăm puțin. Ș-ăvedem dacă Planul tău are șanse. Eram autorul intervenției la Indicativul ”Șarpele de mare”. Ne-am tăvălit pe coclauri după care ne-am întords la masa de prânz. Auînceput să apară tot felul de informații false. Mi-am dat seama că vn din Planul acțiunii inamicului din aplicația din Iunie, plan întocmit de mine. Atunci am conțtientizat diversiunea. La ora 18.30 am primit ordin ă intervin la Spitalul Mangaliaunde au debarcat bombarde cu teroriști. Adică niște bărci de cauciuc care au trecut neobservate printre navekle din Rada Simens , aflate la o distanță de 100m una de alta. Greșeala mea de percepție. Pe când înbarcam Plutonul de intervenție în camion o rafală de mitralieră de 14,5 mm a ras temelia Statului major. Navele au început să tragă în Spitalul Mangalia. Crimă de război! A plecat la intervenție căutând un Ordin de luptă de la Comanda Garnizoanei, conform regulamentelor de luptă. Aiurea, nu am găsit nici măcar un sergent la Comanda D.$0.M.  Am luat hotărârea să mă descurc singur. Am ajuns la Spital cu 5 minute înaintea unui detașament de militari nevinovați și neinstruiți de transmisioniști care trebuiaua să fie, a a Otopeni carnea mea de tun.Nu vă speriați, n-a murit nimeni. Mi-am făcut numărul de bocare și anihilare a teroriștilor inexistenți și când m-am întors la bază am gîsit un haos de nedescris. Toate luminile stinse. Alarmă aeriană de la Primărie. Pe lac o șalupă atacată de un imbecil, cu mitraliera. Un maistru militar mort și un solday rănit. De la Șantierul Naval trăgeau aiure gărzile patriotice. Camionul meu a fost întâmpinat cu foc de amețiții de la intrare. De-ai mei. A, intrat ăn unitate și am aprins luminile. Ulterior s-a iluminat toată Baza. capitolu se încheie aici, nu înainte de a remarca că toți comandanții de nave care au tras în spital au fost avansași la exepțional. Urmează!