Speranța.

În plebea României se macină speranță

Și toți cred că ea vine stând popândău pe vine,

Și așteptând în lene să vin-o manutanță,

Să-nmoaie iar posmagii sau să le coacă pâine. 

Aleșii iși trag spuză pe turta lor preacoaptă,

Iar slugi de șmecherie își poartă uamniforma,în 

E doar înșelăciune în spusa noastră șoaptă

Și urletil puterii, că face ea reforma!

Reforma în armată e ardere de haine,

Bocanci și salopete și akte oale sparte,

În corpul Națiunii, reforma are taine,

Dulăii putând ține cățeii deoparte.