Altă glumă.

Eu nu-mi permit să fac „mișto” de proști, 

Deși prostia lor mă persiflează,

Cu mintea lor plecată din sfârlează,

Cum ar pricepe rolul de anoști?

Am ascultat de când mă știu iarba și vântul,

Freamăt de codru, veșnicele  glasuri,

Și vorbe din bătrâni pe la popasuri,

Și nu le-am contrazis nicicând cuvântul.

E tară de bun simț s-alsculți bătrânii,

Să le respecți poverile vieții,

Povețile, credința Dimineții,

Nu faceți tineri galbeni pe nebunii!