În glumă...

Nu mă sperie hidoasa.

Nu mă sperie cu coasa,

Mi-am trăit în cazne traiul.

Mi-am mâncat în crud măliul,

Și acum la senectute,

Cine mă mai poate rupe?

Obosit de-atâta viață,

Dau cu stâlpii mei pe față, 

Spovedanie, în fine,

Pentru Iadul care vine.

N-am mințit, n-am înșelat,

Nici sărac nici scăpătat,

Am fentat doar din cuvinte,

O poruncă de-alea sfinte, 

Cea cu fructul la femi,

Mai lipsite de temei.

Și le-am vindecat de boală,

De cei soți atinși în poală.

Dumnezeu mă va ierta!

Vina nu a fost a mea.