Lumânarea.

Flacăra de lumânare picură pe lemn de cruce,

Lacrimi pentru alinare, ceară celui ce se duce.

Așa-i felul, așa-i crezul, pentru trupul fără viață,

Ce-a prmit demult botezul, la sfîrșit de ghem de ață.

Să aprinzi o lumânre, pentru noul început,

Duhul ultim din suflare părăsețte-un hoit pierdut.

În nădejdi că păcătosul va ajunge-n Raiul Sfânt,

Nimeni n-a adus întorsul să ne spună, pe Pământ,

Dacă îngerii mai zboară, dacă imnuri mai doinesc,

Daxă are Peru moară pentru ciurul omeneasc.