Ajutorul.

Ajutorul și frăția, bunul simț și omenia,

Vine de la omul simplu, ce-a trăit copilăia,

În poruncile Divine, cu strictețe, întru bine.

Cei cu șapte ani de-casă, ce-au mâncat ce-aveau pe masă.

Să nu credeși că bogatul, zapciul și împăratul,

Învățat să jefuiască vrea s-ajute, că îi pasă.

Învățt cu apucatul, cumătru cu Preaspurcatul,

Știe cum se face bine.

Bogătai din Lumea toată, calcă mândri peste gloată,

Lăfăuesc destrăbălare, în orgii de bună stare.

De-ar veni Apoclipsa, de-ar fi veșnică eclipsa,

Ar ciupi din furtul lor, să ofere ajutor. 

Își trăiesc cu desfătare, clipele devoratoare.

Ce-ar fi ca o pandemie șă-i scape de bogăție,

Să-i îndrume spre cuptor. Se ca simți lipsa lor?