Memorie subiectivă.

Adevărul poartă timpul, dar minciuna îl întrece.

Cu minciuni nevinovate, omul prin viață trece,

Cu minciuna-n contra firii, omul calcă peste oameni

Siluind iubirea Lumii, niște răi și niște fameni.

În minciună rost dispare, când memoria e slută,

Când uitarea poartă tare, cel uituc își caută plută.

E ca șobolanu-n colțul prins pentru deratizare,

Mârâie spre adevăruri, cu prezumpții de uiare. 

Doar că adevărul spune, ce primește fiecare.

Este lege-n Universul echilibrului perpetuu,

Care pune rând în viață și când doarme Sfântul Petru,

Legea simplă a Compensării, când faci rău nu vine bine,

Te lovește-n timp dreptatea, prin urmași, de nu pe tine.