Oxidări.

Fiecare-și arde viața, oxidări interioare,

Timpul vieții nu depinde de expunerea la Soare.

Unii ard flacără vie într-n geniu repezit,

Alții își mocnesc în minte traiul lor nesăbuit. 

Longevivi în nesimțire și în frica de destin,

Viaîa lor este o frică fră spasme fără chin.

Ne-a murit un Eminescu, încă tânăr și în vogă,

Labiș a călcat tramvaiul ne-mbrăcat încă în togă.

Ți vedem în senectute o grămadă de prelați,

Care le-au citat din geniu ca să pară mai înalți. 

Așa e făcută Lumea, să rteze mai devreme 

Viața arderilor sacre, să dea jarul în exreme.