Vedere opacă.

Vedem cerul nopții, puzderii de stele,

Câte  dau viață, împrejur printre ele?

Câte s-au stins și-au rămas doar lumină,

Ce vine spre noi din bolta senină?

Poațe am vrea într-un ghem infinitul,

Trec anii și-n nedumerirei sfârșitul.

Bogații în minte tălmăcesc veșnic timpul,

Dar câți iî ascultă fredonînd anotimpul?

Săarcii cu duhul căptușesc în culcușuri,

Se zbat între semeni, cine pune călușuri?

Cine arde pe ruguri, cine pune-n butuci,

Cine arde puterea cu creiri clăbuci?

Natura ăți duce-n sincope Destinul,

Ne doare pe noi, dar Ea chinuie chinul.

Noi o zgârmăm cu pretenții absurde. 

Cât poate Ea ăn dureri să asude?

Imensa mulțime de termite primate,,

Va fi resetată, pe nașteptate.

Un virus, apoi o forță de bază,

Ori apa ori focul viața-o așează.