Avocaii...

Miezul răului cu plată pentru judecări perverse, oameni fără omenie, mânați doar de interese.

Cu cornițe-n coafură, ochiul Dracului în ceafă, însoțiți cu cei ce fură și iau altora din leafă.

Nu e Mafie pe lume cu succes în nedreptate, fără  mitomani în robă care-și fac din parte, parte.

Fără avocat se pare, magistratul nu trăiește, el nu stă ntr-un salariu, ca s-o ducă boierește!

Când vezi astfel înfrățire între infractori și jude, te întrebi cum avocatul are buzele tot ude?

În Istorie- avocații s-au decis în Orient, ca să apere săracii alienați în accient.

Îsă după Inchiziții, nu mai este apărare și dreptarea e secure-n mâna celui care-avere are.

Când un bogătaș greșește, ăntr-un jaf sau țntr-o crimă vine avocatul pește care minte și infirmă.

Oare când sedusul spurcă o poruncă în păcar, a avut cu el alături diavolul de acocat?