Credință sau vulgaritate?

        De 2000 de ani, de la Sfântul Andei, ființa național a poporului român a fost susținută și întrită de creința Ortodoxă. În două milenii Biserica, preoții și clugării au stat ăn fruntea lupelor pentru libertatea și bunăcuviința acestui popor. Desculți, ăn sutană cu crucea și la nevoie cu sabia în mână. Țn tot acest timp averile bisericești se adunau la Muntele Athos. Olimpul ortodexiei. Duhovnicii români săraci, botezau, cununau și nmormântau aptrope flămânzi.Ipoctizia și oportuismul Înalșilor prelați de acum permite o analiză a trecrii ăn derizoriu a credinței. Omul crede din suflet, cun l-au sfătuit părinții, iar adevăratul miel al Domnului nu așteptă lapte din alte ugere. Nu se dă comadă de credință decât atunci câmd Biserica este militarizată. Și nici nu pot fi admiși în Biserică cei nesmeriți. Biserica este un Templu de comuniune și trăire sufltească, în interes de întărire colectivă pentru a ne simți Oameni, creați de Dumnezeu. În credință pocăința cere iertare pentru păcatele trecure. Dar când ieși din Biserică cu gândul de a fura ăn continuare, de a ășelaăn continuare și chiar a ucide, mai ești om? 

        Ecenimentele de Sfânta Paraschieva de la Iași, demonstrează în mod cert că B.O.R. s-a rupt de salvarea sufletelor românești. La nivel ănalt. Pentru că în comune sate și orașe preoții adevărați și uhovnicii șin enoriașii în credință și comuniune ortodoxă. M-am referit la Înlții prelați mulți dintre ei, în tinerețe cochetând cu Securitatea Comunistă, turnători sau chiar cu grade. De aici simbioza între nocomuniștii lui Iliescu și urmașii lui în Partidele aferente. E adevărat că Biserica în ansamblu s-a bucurat de beneficii ăn acestă susținere reciprocă. Dar poporuș? Dar credincioșii duși la sărăcie și analfabetism. A itervenit biseria în reducerea pericolului vulgarițății civice? Vorbesc de vârful ei. Ultima manifestare grotescă și mizerabilă de la Iași a probat încă o dată că credinșa noastră este viciată moral și intușional de derbedeii comuniști ai P.S.D. Probabil li se permite. Cum e posibil ca în timplul Sfintei Liturghii să se huifuie, să se strige lozinci antiguvernamentale, să se cară libertate. Huliganii trimiși acolo de P.S.D. sunt credincioși? Aș vrea să văs o dată reprinderea Bisericii și credinței de banii puterii, de arginții lui Iuda!