De ce?

De ce e prostul mai fudul, când mintea lui e în recul?

Adică tunul e în pauză, că n-are proiectil în cauză.

De ce e prostul miez de vorbă, când zeama lui nu iese ciorbă?

Din universul lui îngust, nici apa chioară nu dă gust.

Și totuși el mereu încercă să de vâslașii jod din barcă

Și-apoi lacuna de știință, să-l piardă-n  val de necuvință.

Dar el insistă prins de pai, să mai plutească nu numai,

De-l scoate cineva la mal, o ia din nou către aval.

Adică iar ar vrea să fie, cârcel în strugurii din vie.

Doamne dacă l-ai făcut, din maimuță sau din lut,

Să se-asemene cu tine, cum de-i fără de rușine?

Omul ce încearcă Firea infectând doar Omenirea.