Viața

Că trăiești, că vei muri

N-are mută importanță.

Importan e ce va fi 

La sfârșit de trannshumanță.

Dacă Duhul tău preaplin, 

Va înnobila Eterul

Sau din lipsă de sublim, 

Dai în vierme efemerul.

Dac-ai pus un mic picior

Și strădania din minte,

Pentru-a fi-n acest popor,

Nu venetic de sorginte,

N-ai mai insulta străbunii,

Cu șoptiri din altă parte,

N-ai fi frate cu nebunii.

Din ființele ce pier,

Ești și tu o părticică,

De ce să arunci spre Cer,

Zulnic câte-o pietricică