Haos uman.

În Lumea asta nesimțită, în care Crezul chiar lipsește,

Văd un Ocean de cruditate în care pește-înghite pește.

Și pe uscat e-aceeași Lege, ieșită din canoane sfinte,

Iar animalele de pradă mănâncă animal cuminte.

Când ai făcut din luturi Omul, sfidând parcursul Sideral,

Ți-ai pus vreodată-n minte Doamne, că omul este animal?

I-ai dat putere prin Poruncă să stăpânească-n plin Pământul

Să stăpânească lighioane să uște verdele cu vântul.

Deci să distrugă o Planetă, creată dinainte Ție

Precum ne spune chiar Geneza, din Hos o Planetă vie.

Și-acum ce faci, îți pierzi norodul îmbălsămat în necredință, 

Atâra moarte peste Lume, deposedată de știință.

Fericiți săeaci cu duhul, văd doar Cerul fără stele,

Mintea lor hrănește lutul nu văzduhul dintre ele.