Zătoneală Mondială.

Nostalgie-în Lumea- întreagă, parcă vine un Sfârșit,

Virusul venit din Stele, efectiv ne-a copleșit.

Și războinicii pierd pofta pentru noi recuceriri,

Doar pe ici pe colo-în zonă se produc nenorociri.

Saturată-i Omenirea, abudență de primate,

Care ronțăie Viața trăind pe nemeritate.

Lanțul trofic spre eternul zbor de Duh în Univers,

Se va stinge înaintea Soarelui nostru-în revers.

Pe Tirani e -în zdrențe roba, își trăiesc și ei clipita,

Banul vune, banul trece pe toți îi așteaptă cripta.

Cei săraci vor sta-în pământul unui dâmb, într-o poiană,

Nici eroii Țării noastre nu mai sunt trăirii mană.

Unde e Euforia anilor prelungi de pace ,

Cine-și bate jos de semeni, cine face și desface,

Nu cumva Omul  gândirii să nu treacă statosfera,

Să rămână la cutie, să-și ănmormânteze Era.