Omul Apocalipsei.

Ce mai dorește omul pe pământ? Desigur nu ca să devină Sfânt.

Îl mișcă neștiut instinctele primare, gândirea-n duh e ruptă de savoare.

Luat de jos de sclav și către Rege, omu-i prescris, nu poate înțelege,

De ce exită, care-i scopul lui, primind Planeta , în folosul cui?

Prin lupte intestine fără rost, uciderea de semeni e din Post?

Omul umil nupoate înțelege, nici cel „Presus” că mai exiată Lege.

O lege peste noi , peste natură, în care viața-i viață nu se fură.

Greșeala e din Creator pornită,c-a pus gândire pe un corp de vită.

Și a permis termitelor umane să roadă ființa Terei către foame.

Atei și credincioși deopotrivă, s-au rupt de Dumnezeu și-s împotrivă, 

A ceea ce n-a dat în speță Universul, să ținem în pornire doar progresul.

Când cei din Stele văd că nu se poate, ca Omenirea să nu dea în moarte,

Desigur vor cerca alternașivă, ăn loc de om o altă recidivă.