Cântec.

Îmi place  să fiu Haiduc să mă lupt doar prin cuvinte,

Cu bicisnicii fără minte. De n-am pulbere-n pistol,

Către munți ca  să mă duc, să dau Codrului ocol,

Vârful lor cântând în vânturi, doine, șoapte și avânturi,

Unde  cei cu suflet gol, amețesc lipsiți de gânduri. 

De acolo poți să zbori, luminat de Soare-n zori,

Uitând răul pe Pământ, sub al frunzelor mormânt.