Ne consumăm Viitorul....
Ca oamenii să se omoare, cu arme grele sau ușoare,
Se găuresc Plămânii Terrei. resursele acestei Ere.
Dac-am citi spășiți Povești, ca pilde Vieții Omenești,
Am fi putut demult pricepe că-n Cosmos altfel se pricepe,
C- o Oază mică de trăire, pierind nu poate-aduce Nemurire.
Puteam Milenii să dăm punte spre Lumile necunoscute.
Ce-are Omenirea lipsă? Crezul în Apocalipsă!
Aș-am moștenit Pământul, Dumnezeu n-a dar „Cuvântul”,
Dar am rămas animale cu conștiințele în foale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu