Armata României socialiste a pregătit cu meticulozitate, sub îndrumarea agenţilor sovietici şi cu complicitatea resturilor de filo-ruşi din interior, grade mari, lovitura de stat militară din 1989, încă de la începutul deceniului IX ţi mai accentuat în ultima parte a acestuia. Sub îngăduinţa sau prostia structurilor de comandă din armată, alte structuri, cum ar fi aparatul politic şi  cel de cadre, au acţionat subversiv, picătură cu picătură la slăbirea capacităţii de apărare şi de reacţie a armatei, mai ales în eliminarea sau marginalizarea din sistem a ofiţerilor de mare ţinută miltară, a ofiţerilor  de carieră, cu verticalitate şi înaltă cultură. În structura aparatului de partid, dominau elefanţii cominternului, neromâni. Nume ca Leşevski, Ponamerenco, Biro, Nagy, Iascenco, etc... inundau comitetele de partid din armată.
    Păcălirea lui Ceuşescu de către comandanţii militari cu notorietate, prin alinierea la mult necesarele economii de combustibil şi muniţie a aşezat tehnica militară pe chituci, a redus antrenamentele şi exerciţiile militare inimul posibil. În acelaş timp s-a umblat la pregătirea precară a ofiţerilor, în şcolile militare, în Academia militară prin exacerbarea relaţiilor de nepotism şi oportunism. Se promovau cu prioritate cei proveniţi din muncitori, exploatînd sila lui Ceuşescu faţă de intelectuali. Aceste produse cu educaţie şi cultură precară, dar cu conştiinţă revoluţionară şi-au dat lamentabil în petec în situaţia de criză din decmbrie 1989.