Despre aşa-zisa "Revoluţie din decmbrie 1989", s-au scris zeci de mii de pagini, toate cu un iz de minciună, de un adevăr în abscons, pentru că toţi cei ce au avut acces la exprimare aveau în subconştient un sâmbure de vină. Toate publicaţiile sau mijloacele media au intervievat, ân principal oportuniştii revluţiei. Cei cu cugetul curat, cei care şi-au făcut datoria, la locul lor, pentru a limita efectele genocidului pus la cale de LOVITURA DE STAT MILITARĂ, coordonată de K.G.B., Direcţa V şi alte servicii secrete. Pe ei nu i-a ascultat nimeni, sau toată lumea a devenit surdo-mută. Ziaristul Grigore Cartianu a strâns o enormitate de informaţii despre evenimentele din decembrie 1989, toate din surse cu paraziţi de conştiinţă şi toate fără fundament legitim. În primul rând legislaţia Republici Socialiste România, Constituţia şi Legile internaţionale ale războiului erau în vigoare, Ne aflam sub incidenţa indicativului "Radu cel Frumos", deci în stare de război şi nimeni nu trebuia să-şi permită divagaţii, mai ales comandanţii militari. Toate regulamentele de luptă ale categotiilor de forţe armate, aveau în subsidiar prevederi din Codul penal şi Dreptul internaţional privind conflictele armate, privind abandonul cimenzii, crearea de situaţii conflictuale prin abuz de comandă, erori de comandă cu pagube imense, umane sau materiale, toate pedepsite cu pedeapsa capitală. A mai citit vre-un procuror militar, vre-un aşazis ziarist de investigaţii, aceste documente de drept, astfel încât pledoaria lor sî aibă bază juridică?  Vorbim vorbe şi ne dăm cu părerea în totală necunoştinţă de cauză.
     La Mangalia, pe 23 decembrie, navele militare, au tras cu tunurile în Spitalul orăşenesc, devastând secţia de maternitate, creind panică şi frică. Actul, după codul penal, se numeşte CRIMĂ DE RĂZBOI. Autorii au fost felicitaţi şi avansaţi. Ece homo.