Epitaf

Mă bucur că-n acestă viață, n-am fost nici prost și nici fudul,

Nu mă incită bogăția, nici sclav n-am fost, în sens credul.

Am luat lumină dintr-o carte și alte cărți mi-au dus făclia,

Am prins din buchii sentimente și din povețe omenia.

N-am fost tiran, nici linge blide, deși viața m-a lovit,

Am fost ateu în transcendentul ”de-a fi”, în Sfântul Infinit.

Când lumânarea prefăcută din alte miezuri chimizate,

Va sfârâii la căpătâiu-mi să mă salveze de păcate,

În liniște și fără suflet, plecat spre haosul din cer,

Primi-voi Aleluia-n cântec prin Stâlpii lălăiți stingher.

Vor plânge neamuri prefăcute, va plânge poate și-un cățel,

Când mă va astupa pământul, cu ”bine c-am scăpat de el”!