Păsărească

Ce blestem ai dat tu Doamne, în acest umil popor,

De ne dai de două veacuri câte-un struț, conducător?

Primii doi, purii în pene și-au băgat căpuțu-în cur,

Să nu vadă cum se minte și se fură primprejur.

Când ne-ai dat din întâmplare, sus pe sceptru un cocoș,

Orătăniile curții, vor să-l facă cocoloș.

Și-au ales un pui de struță, mai înalt, dar fără pene,

Să ogrăduie privata în hoție și în lene.

Nu se știe, ba se știe cine l-a umflat în pene.