Hărnicia

Harnic e copilul care, e sărac dar și iteț,

Ce se-aruncă-n lumea mare, ca să iasă din coteț.

Hărnicia e virtute, pentru cei cutezători,

Cei ce știu ca să asculte, și să-învețe cu fiori.

Dacă lenea protejează și părinți dar și copii

Furtul îi avantajează, unde suntem, ce vom fi?

O vâltoare-n Lumea asta, a dat sceptre la bandiți,

Ce vor face cei cu daruri, ce vor face cei cinstiți?

Beizadeaua se răsfață, pe averile furate

De părinții lui pe față,unde ești acum, dreptate?