Iarnă grea

Va mai veni o iarnă grea, să le astupe sărăcia,

Sub stratul ondulat de nea, celor ce-și vaită-n van prostia.

Vor sta palate de țigani, sfidând obscenul în zăpadă

Și acareturi de golani, întinse pe a treia stradă.

Va bate crivățul în vilă, umplând cu miezuri de răceală
O jecmăneală fără milă, a celor slabi și fără școală.
Va plânge ștreașina în sloiuri, când se înmoaie ziua gerul,
Prostimea va zvâcni în roiuri să pupe moaștele din ceruri.
Avem deștepți, oameni de seamă, ninși peste tâmple de virtute,
Ce-amestecă aceeași zeamă ce-a nesimțire falnic pute.
Cinstitul tăvălește zilnic, același dor, același chin,
Ca cel cu cap, în viață silnic, să-l ia de mânecă puțin
Pe impostorul fără daruri, ce minte, fură și înșală,
Și joacă un popor la zaruri, că n-a avut parte de școală.