De ce...

De ce-mi apari mereu în vis

Necoborâtă dintre stele,

Fantomă-a tinereții mele,

Nuanță-n abur de abis?

De ce îmi chinui amintirea

În gândul ce nu poate fi

Întruchipare între vii,

Ce pre-sfidează nemurirea?

De ce fuior de sentimente

Ce nu ating materialul,

Ne pune să urcăm iar dealul

În renunțările recente?

Mai bine-am răsfira sfârșitul

În imaterial de duh,

Atomii în vânturi de văzduh,

Din trup ce pierde infinitul.