Mișcarea Populară, încotro?

         Mișcarea Populară a pornit ca o creație artificială, ca o plantă crescută dintr-un borcan cu infuzii, cu frunze cu clorofilă palidă și fructe searbăde. Neavând rădăcini în pământul Țării, a agățat fără discernământ paraziți cu greutate pe lujerii fragezi și s-a transformat în partid. A adunat la repezeală, la vârf, pe lângă florile de valoare, inocente și de perspectivă, vâsc oportunist fugit de foarfecele justiției. 

          Într-o astfel de abordare, pe lipsă de ideologie fermă, pe lipsă de doctrină ambalată în dragoste sau ură, pe principii în vânt ca florile de păpădie la coacere, nu se poate sădi și nici întreține sau dezvolta un stejar românesc. Fără a coborî la nivelul vulgului popular, fără idei de combatere a deviațiilor educaționale și morale a săracilor fără perspectivă, nu se poate crea o nouă ordine socială de perspectivă.

         Consolidarea P.M.P. nu se poate face cu acceptarea pompieristică a adepților interesați ci prin chemarea și trierea valorilor umane pe baza unei rigurozități a politicii de cadre. Intelectualii sofiști, inițiatori ai Mișcării Populare, trebuie să coboare din turnul de fildeș cu picioarele pe pământ și să întemeieze o structură politică pe bază de voluntariat și bună credință.

            E adevărat că, oamenii de bun simț sunt greu de găsit! Partidul trebuie să găsească modalitățile și căile prin care să pună în valoare morala ortodoxă de așezarea Cezarului pe locul lui și a plebeilor în lege și respect. Trebuie înțeles faptul că ultimii zece ani de comunism și toți acești ani de tranziție securisto-comunistă a bulversat valorile prin lipsă de gândire și justiție. În orice comunitate umană oamenii de valoare, harnici, cinstiți, cu carte, sunt repudiați de marea masă a prostimii, educată și incitată în continuare de mass-media diavolului în spiritul hoției și haiduciei rebele. Se luptă cu toate mijloacele împotriva regulilor adevărate și firești ale conviețuirii social-economice, sfidând bunăstarea și emancipând supraviețuire.