Ești om?

Ești Om, ieșit din Dumnezeu, sau Dumnezeu trăiește-n tine?

Ai suflet Duh, conștiință clară pentru a semenilor trai,

Sau Ezichel, șurubărie a fugii veșnice de rai,

Sau animal rămas sub gâtul priceperii a ce e bine?

Cum poți să minți, cum poți să furi, cum poți să lași sărmani pe drumuri,

Ca simțurile în instincte, în pofte lașe-n fiara firrii?

Nu te-ai născut din mamă bună, zeița-a bunului de-a pururi,

Casă omori, să iei speranțe, să calci în tropot trandafirii?

Ești un mascul? Ești o himeră? Ești mâncător de viziune?

Un animal scuipat în  uter, ieșit tot animal la aer,

Să crezi că cel ce se închină și are frică de blestem,

E mult mai prost și mult mai fraier,

Decât mizerul tău totem?