Jurnalistului meu. 

De ce să iei iubire din inimă sublimă,

Când întuneric poartă a ta gândire slavă,

De ce ai spune vorbe ce legea le combină,

Când tot apari primată genericului tavă?

Tu nu citești, ești guru, prostiei dând avânturi, 

Din vorbe auzite la colțuri rotunjite, 

Proverbe îngropate în tot atâtea vânturi

Se pierd în șaga dulce pe laptele de vite.

Centrale năimite să mintă, să înșele,

Au receptori ambigui cu creier de  maimuță,

Ce ocolesc firescul în țipete de șele,

Și nu contează flerul deținerii de puță.