Ce-i mai frumos?

Ce-i mai frumos, în sensul vieții, decât ieșirea din noroi?

Să-ți simți viscerele, putere, să ieși un taur dintre boi.

Cei ce-au luptat cu sensul lumii, torente înfruntând curat,

Ce-au ispășit Dumnezeirea, fărră minciună și păcat,

Adus-au Lumii luminare, de-aceea se numesc eroi.

În turme de rumegătoare, există țap, berbec, buhai

Ce ies în față să se lupte cu răpitorii de pe plai,

Pierea speciei stă-n colți, rapacii consumului de os și carne,

La oameni treaba-i diferită, n-avem voință, n-avem coarne

Și cine poate oase roade iar slabii rabdă-n vis de Rai.

De o putere ancestrală, l-ar fi oprrit pe Dumnezeu,

Să facă lutul să gândească, un alt destin, un alt puseu

Ar da Planetei armonie și un imbold trăiri-n pace, 

Conviețuirea între semeni n-ar duce poftele rapace,

Iar omul ar putea să-și facă făptura unui propriu Eu.