Eminescu.

Lasă Lumea-așa cum este,

Lucrurile tot cum sunt,

Până intri în mormânt

Și apoi să vezi poveste.

Eminscu a trăit,

În disprețul de prostie,

Vremea lui în sărăcie,

Dar acum e pomenit.

Nu te mai lupta, în viață

Cu șperțari și cu neghiobi,

N-ai cinstire printre robi,

Doar eterul te răsfață. 

C-ai fost om, sau poate geniu,

Doar mormîntul poveștește,

Când pământul izbucnește,

Într-n crin curat ingenuu.