Pervetire.

Suflet de român, respirpri de slugă,

Tuse vinovată pentru cei supuși,

În trădări de aer de afi propuși,

Fără remuțcare portă-n cap o glugă.

De milenii multe, Omul din Carpați,

Ține fruntea-n Soare cu gândiri senine,

Dar mai sunt și vremuri pline de jivine,

Cu bătăi și crime duse între frați.

Ne-au spălat pe creier preoți și atei,

Dacul, getul mândru și-a perdut cinstirea,

Valuri migratoare ne-au distrus iubirea 

Și respectul nostru pentru Dumnezei.

Vedem animale fără pic de minte, 

Ce clădesc palate siluins poporul,

Și vând la piață ce dă muritorul, 

Și copii și fete, oase din morminte.