Apocalipsa....

Apocalipsa vine! Nu vine deodată  ca trăznetul fatal ci vine val cu val.

Precum văzu Proorocul Apostolul Ioan, se-nvârte ăn spirală în timpul Sideral. 

In ani de miliarde, Pământul s-a zbărtut ca să rămână-n viață în Viul ei statut.

Supa primordială i-a dat Terrei viață , de la celula vie la „regnele” de față.

Când mii de dinozauri îi devorau plămânii, s-a scuturat deodată și au rămas doar unii.

A mai rămas trăire, dar altfel, în alt fel, cu mii de lighioane, mai mici, mai cumințel.

Dar cum în alte sfere , bucăți din Univers, metalul face legi, gândirea fir al vieții n-ai cum s-o înțelegi.

Venit-au Zei din Cosmos s-aducă-n gând, gândirea și au creat pimate să judece vorbirea.

Fragilă conformare de-a întreține viul, cu muritori de-o clipă ce moștenesc sicriul.

E doar o Eră lungă în care Omenirea, a încercat pin pradă să-și ducă nemurirea.

Dar oamenii spre moarte în scopul lor meschin, mai mult distrug Planeta și cu un crud  destin.

Vulcane și Potopuri, pădurile arzând sunt valuri de pieire a omului de rând.

Se poate, potentații să creadă că vor duce în Galaxia Noastră, o trecătoare cruce,

Nici spațiul și nici timpul care-l percepem noi, nu stă în simțul nostru, gândire și nevoi.

Hai sălungim viața pe ce avem acum, ne trebuie gândire, iubire pentru urmași pe drum.

Ioan vorbea de milioane invazii de lăcuate, nu cele de pe iarbă ci viruși ce-or să guste 

Sau chiar să devoreze din corpul omeneasc,este extraterestru deci nu toți ne iubesc!