Spovedanie.

      Nu mă spovedesc Domnului, Dumnezeul meu pentru că mă cunoaște și m-a slavat de nenumărate ori și chiar de la moarte. 5 ore moarte clinică în 1980. Aș vrea să mă spovedesc în fața ateilor și nenorociților fără credință care au nenorocit acest popor. Fără ură ăi obidă. 

       Am ajuns ofițer din jocul sorții. Ca să nu pierd timp în viață și devenire profesională. Am fost un ofțer de carieră, cu o vastă cultură generală și de specialitate și pntru că nu m-am manifesta ca opotunist, codoș și nu am cerut milă șefilor analfabeți, am fost catalogat drept periculos. Nu m-am gudurat niciodată pe lângă șefi, dar când intrau ăn panică șefii se rugau de mine să-i scot din impas. Teunoștința lor nu dura prea mult. Nu cred că există afițer ajuns la gradul de colonel, care să nu fi primit măcar o medalie sau un slariu de merit. Am fost toată viața vertical și nu m-am dedat la mizeriile cloacei militare.

       Am de venit totuși „Inamicul plubic Nr.1, În Armata Română după lovitura de stat dată de acestă armată libidinoasă în Decembrie 1989. În Iulie 1989 am fost mutat dintr-o funcție operațivă, la Cimitirul elefanților, ăntr-o unitate de învîțîmânt. Se pregătea ceva și eram considerat de politrucii și C.I.-ști armatei ca periculos? Oricum am pierdut 300 de lei la salariu. Și ce ra să fac? Aveam 2 copii. Dar au greșit. Cupă 22 Decembie 1989, cînd Iliescu și Militaru au pus-o de un genocid care șă justifice Lovitura bolșevică de Stat eu am fost împotrivă.Poate unicul ofițer din Jud. Constanța, din 1700 de ofițeri. Am avut și cu ce. Am ănarmat un Pluron de intervenție cu grenade și 2 mitraliere, cu grenade defensive la purtător. După ce artileria antiaeriană și cea navală a tras aiurea mii de proiectile în van speriind populația Municipiului Mangalia ăn dimineața zilei de 23 Decembrie, sra am fost nevoit să intervin cu Plutonul meu, militari instruiși pentru pază depozite ăn programă U.S.L.A. pentru a anihila efectele unei canonade de pe mare, executată de navele noastre asupra Spitalului Municipal și orașului. Am ignorat pericolele ți am asus liniștea ăn oraș. Mi-am respecrar jurîmântul față de popor. De Ceaușescu mă durea între coaste. A ua zi am fost nevoit să intervinnlaGeamia Mangalia. Se zvonise că teroriști arabi s-au ascns în Locașul de cult care nici nu era românesc ci al Turciei. Țnchipuiți-vă câteva de mii de gură cască, printre care și copii care asă vadă teroriști. Pe toate clădirile dimprejur  sute de soldați cu cartuș pe țeavă. Unul singur dacă ar fi greșit ar fi fost un măcel de neînchipuit. Am chemat hogea și am deschis Geamia. Nimic înăuntru. 

       Pe la ora 14 am primit ordin să iau ub comandă militară, toate forțele aemate, securitate, miliție.grăniceri din Neptun pentru siguranța Complexului Przidențial Neptun. Am fost ascultat și respectat și de securiști și de milișieni. N-am avut probleme.Pe 12 ianuarie 1990, am predat averea poporului din vilele lui Ceușescu fără un capăt de ață lipsă.

       Conscințele pentru mine au fost dramatice. generalii criminali de la Revoluție m-au terfelit ăn fel și chip. Au avut și sprijinul Procuraturii militare. Procurori care au arestat și schingiuit ăninte de 22 și care au participat a trageri după 22. Mai veam un an de stagiu pentru avansare la colonel. Și am stat încă 5 ani ăn stagiu de Lt.col. Ba am fodt obligat și să fac naveta de la Mangalia la Toprisar. Mă sculam la ora 4 și venam acasă la ora 18. Aveam două fete la facultate ți am suportat furcile caudine. Memorii? Două la Iliescu, două șa Constantinescu. Având vechimea necesară 32 de ani. m-am cerut la pensie. Dar ce pensie? cât un Plutonie major. și nu s-a terminat aici. După repercusiunea Armantei, la pensie am nimerit ăn mâinile Justiției P.S.D. a Republicii Mazăre ca exponent de opinie. Nici acum nu sunt lăsat ăn pace, nici de Armată nici de rămățișele P.S.D.Și doar i-am criticat constructiv ăîn interesul lor. Eu nefăcând plitică partizană.