Uzurpatorul.

Un șarpe ținut la sân, un bitang de altă spiță,

Îi dai drumul în Natură își respectă pefidia,

Pune Eva în ispită, lui Adam să-i ia mândria,

Se târăște-n prin tufișuri dar la om are dorință.

Șarpele prinde picioare în nepoții lui nemernici,

Oameni șerpuind în ură și în pofte de dispreț,

Pentru care ceilalți oameni sunt etichetați ca preț.

Și dau sâsâit asespaimă, pentru-a deveni puternici.

Uzurpând puterea legii, dobitocul de serviciu,

Își adună-n jur nemernici, un alai de infractori

Toți porniți contra credință, negru concănit de ciori.

Ca să ia din simțul vieți, gândul bun forțând supliciu.

Ece homo! Buruiană în cultura de valori,

Indemnat doar de instincte animale-n jungla Firii,

Promotor al decadenței, caută șperțul nesimțirii.

Șerpuiește cu veninuri printre oameni uneori.